Iubirea nu moare...
Ea se transformă în lacrimi
Şi ele curg lăsând răni de căinţa
Cu noduri în gât şi-n fiinţă.
Revin amintiri amare
Ce-au devenit frustrări şi patimi
Doamne, şi cum mai doare !
Iubirea nu moare...
Trăieşte într-o imagine ciudată
În care un bărbat şi-o femeie
Făceau dintr-o viaţă crâmpeie
Căutând o iluzie uitată,
Brăzdată adânc de un viitor
Care nu mai este al lor!
Iubirea nu moare...
Undeva, într-un colţ de cuget
Se-aude un plâns ca o rugă
Ca un timp obosit pregătit să fugă
Ca un jalnic şi cumplit bocet
Sugrumat de cuvinte amare,
Sub formă de întrebare
Iubirea moare?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu