luni, 5 octombrie 2009

CRED...

In visul de la miezul noptii, care imi deschide o lume fara limite
In picatura de ploaie ce mi se sparge in palma
In pasarea ce se inalta fara a se intreba pana unde,
In lacrima ce se naste ,atat de amara,
In zambetul rasarit din nu se stie ce putere fara seaman a unui suflet ce parea frant,
Intr-un cuvant , o soapta,
In cantecul izvorului si mugetul tunetului
In frunza ce cade, cu un ultim dans funebru ,
In vantul ce are parfum de zapada,
In primul fulg,
In prima raza de soare,
Cred in viata
Iar dimineata ma trezesc zambind,
Pentru ca ard de nerabdare sa mai traiesc o zi!
Chiar asa maine, oare, ce va fi?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu