Oamenii se intalnesc, se cunosc,apoi se despart, se despart pentru ca au facut imprudenta de a se cunoaste, se despart, dar nu se uita.” St.Augustin.Doinas Stiti cum e atunci cand vrei cu adevarat sa gasesti raspunsuri si ai impesia ca e imposibil sa le gasesti? De obicei cautam raspunsuri cu privire la relatiile interumane, pentru ca astea ne cam dau batai de cap. Si ajungi sa te intrebi : de ce? de cand? cum? ce? care?... si tot asa….aaaa, si mai e aia care ne place tututor: “de ce tocmai mie?” Dupa ca mi-am mancat creierul, unghiile si sufletul incercand sa inteleg de ce oamenii se schimba peste noapte…am ajuns sa consider situatia ca fiind de-a dreptul hilara, patetica, penibila. Pai ce motive sa ai sa-ti strigi sus si tare supararea cand omul din fata ta n-a omorat, n-a furat, n-a mintit, doar ca a avut curajul sa te intrebe intr-un moment dificil “tu esti sincer?”.Cred ca am fost tare neclara in introducerea asta. Oamenilor nu le place sa le spui ca nu sunt asa cum si-ar dori ei sa fie…ne cream fiecare in imaginatia noastra o imagine impecabila, cei mai puternici dintre noi ne strigam sus si tare perfectiunea, in timp ce ceilalti asista la un spectacol la care la un moment dat sufleur-ul va ramane fara argumente. Si cand ramai fara argumente inchipuite devii nevinovat de gura care pana nu demult si-a strigat ambitia. Eu nu cataloghez oamenii !!! Pentru ca stiu ca uneori viata imi va pune aceleasi situatii in fata si va trebui sa ma descurc…va trebui la randul meu sa fiu rea, sa fiu exagerat de sensibila(cred ca sunt deja, dar ma tratez), sa fiu inflexibila, poate si nedreapta, razbunatoare, infatuata sau mai stiu eu cum…asa ca desi uneori nu-mi pot stapani furia si ma cuprind regretele ca i-am intalnit pe unii sau pe altii, sunt constienta ca atunci cand se va putea le voi da ocazia sa fie langa mine si sa se convinga ca s-au inselat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu