Nu astepta prea mult pentru ai spune cuiva ceea ce simti!!!!
duminică, 4 octombrie 2009
Da-mi albul iubirii
Plimbandu-ma prin parc , printre atatea frunze vestede , am zarit un suflet ranit cu aripile frante , cu cicatrici adanci si urme de talpa. Era un suflet plapand , pierdut si ranit. L-am ridicat incet , l-am privit un timp , apoi l-am apropiat de buze si l-am sarutat. Aveam acum in palme un suflet aproape inghetat , cu aripile frante si cicatrici adanci. Nu stiam ce sa fac , vroiam sa il asez la loc si sa plec mai departe , nu era sufletul meu , nu era problema mea , nu aveam nevoie de o complicatie in plus. Ma uitam la el cum se incalzea in palmele mele , am inceput sa plang si lacrimile mele fierbinti udau sufletul din palmele mele , acel suflet cu cicatrici adanci si urme de talpa. Am privit cu uimire ,cum urmele talpilor dispareau spalate de lacrimile mele si atunci am aflat in mine raspunsul. L-am sarutat din nou si l-am asezat alaturi de sufletul meu , l-am incalzit cu dragoste si cu dezmierdari. L-am spalat cu lacrimi si i-am vindecat ranile sarutandu-i-le , l-am pastrat inauntrul meu incercand sa il ascund de durere. Nu a fost deloc usor , au fost momente in care sufletul acela chinuit , aproape renunta la viata , au fost momente in care eu aproape renuntam la lupta. Dar zilele au trecut , lunile au trecut si sufletul acela ranit , cu cicatrici adanci , a inceput sa se vindece. Acum privesc un suflet cu aripi noi , cu cicatrici m-ai putine si fara urme de talpa , a venit vremea in care sufletul gasit isi va lua zborul , punandu-si la incercare aripile noi. Imi deschid acum palmele , iar el se va inalta , timid spre ceruri albastre , purtat de noi adieri. Il privesc cum planeaza lin , cum se indeparteaza tot mai mult de vechiul adapost. Iubesc sufletul acela atat de mult incat il pot lasa sa zboare , e poate prima data cand iubesc cu adevarat , simt durerea , simt regretul , dar nu ii reprosez plecarea , ma uit la el cum pleaca si stiu ca nu va uita niciodata palmele mele , lacrimile mele! Te iubesc atat de mult incat te pot lasa sa zbori liber , fara sa vreau sa te inchid in colivia de aur a unei relatii. As fi vrut sa ramai sa-mi vezi lacrimile , palmele goale si sufletul singur , dar nu-ti fie teama , nu am nici aripile frante , nici cicatrici adanci , nici urme de talpi. Te-am iubit si am sa te iubesc toata viata mea , m-am regasit in zborul tau , in fiecare bataie de aripa , te voi regasi in fiecare lacrima , ne vom regasi in fiecare vis. Nu va trebui sa te ating ca sa te pot simti , nu trebuie sa fii in fata mea pentru a te privi! Tu esti in aer , in razele soarelui . in lumina lunii... dar vei fi mereu in sangele meu , in fiecare respiratie , in fiecare bataie a inimii mele.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu