Ratiuni de viata

Lumea in care traim promoveaza ipocrizia, falsitatea, frica de responsabilitati, fuga de iubire de sinceritate, fuga de maturitate si atunci cand chiar si cei mai buni ii cad victime, cand oamenii sau omul in care crezi mai presus de orice alege sa fuga in loc sa gasesca raspunsuri pentru ce i se intampla, pentru tot ce e frumos si il ia prin surprindere, pentru tot ce Dumnezeu ii aduce in dar, cand dincolo de cuvintele spuse, nu mai ramane nici un fapt care trebuie facut, nici o motivatie, iti dai seama ca singura salvare ramane sa traiesti in lumea interioara pe care ti-ai creat-o mereu o lume buna, o lume sincera. Atunci cand cineva te descopera cu tot ce ai de daruit, dar nu poate accepta si cand fuga pare cea mai buna solutie realizezi ca aceasta lume nu numai ca nu s-a maturizat, nu numai ca nu progreseaza, realizezi ca universul se prabuseste incetul cu incetul, ca a rani fara motiv este cea mai bun stil de viata, iar lasitatea este ridicata la rang de arta. Iar peste toate acestea cand cel care face aceste gesturieste omul care ti-a luat sufletul, sperantele si inima, te intrebi daca in lumea in care traim a fi OM mai inseamna ceva, iar a iubi este doar un verb in DEX. Daca nu ii putem iubi pe cei care ne iubesc neconditionat, atunci indiferent pe cine iubim nu meritam o viata mai buna.