It’s all about love...

Te-ai intrebat vreodata ce doare cel mai mult? Doare mai mult sa spui ceva si sa iti doresti sa nu o fi facut-o sau sa realizezi ca ai fi putut spune ceva care sa schimbe o situatie, un om, cursul unei relatii si totusi ai tacut? Adesea am spus ca rostul cuvintelor este de prisos...lumea aceasta este plina de biblioteci cu randuri de cuvinte inghesuite toate la un loc, unele avand ca scop, parca, numai dorinta autorului de a umple o pagina. Cuvintele neinsotite de o stare de spirit corespunzatoare sunt lipsite de inteles...si atunci decat sa le rostesti mai bine ti-ai dori sa taci...insa...

...cand cuvantului i se alatura un zambet... cand o imbratisare, cand o sarutare continua o soapta parca se intredeschide un alt spatiu in care lipsa cuvintelor provoaca o durere mocnita. Rostirea omului trebuie insotita de un cod al bucuriei, un cod al realitatii sau macar un cod al tacerii.

Un cod al bucuriei, pentru ca orice lucru spus trebuie insotit de o stare de spirit corespunzatoare. Imi doresc sa fiu cunoscuta intotdeauna ca o fata care poate zambi in orice situatie, care poate transmite o stare de bine celor din jur, care poate inveseli ziua cuiva, chiar daca pe a ei nu si-o poate inveseli. Imi doresc ca orice cuvant spus, sa fie bun. Poate este o naivitate, insa chiar cred ca omul este capabil sa exprime lucruri extrem de sensibile in cuvinte simple, nu in fraze cu morfologii complicate care dau nastere interpretarilor eronate. Si daca langa un DA este un zambet, langa un TE IUBESC o roseata timida in obraji...langa un E BAIAT! tatal plange de bucurie ...nici un alt cuvant nu isi mai are rostul.

Un cod al realitatii pentru ca nimic nu doare mai mult decat descoperirea faptului ca tot ce a fost spus, nu a fost decat o nascocire politicoasa. Cuvintele simple spun lucrurilor pe nume. Am apreciat intotdeauna oamenii care mi-au spus direct ceea ce cred atunci cand le-am cerut un sfat, cu riscul de a ma intrista sau dezamagi. I-am apreciat pentru ca langa un „ nu sunt de acord cu tine” a fost intotdeauna si o strangere de mana, o imbratisare pentru a-mi spune „ oricum eu sunt langa tine, stai linistita”.

Un cod al tacerii...(zambesc cand spun asta). Lucian Blaga spunea :” m-am oprit langa tine / cand tacerea ta mi-a spus nu ma atinge!...si langa minunea ce-a mai simpla / am stat cum se cuvine.” Decat sa spui ceva doar pentru a umple un spatiu gol, mai bine taci! Si asa e lumea asta plina de vorbe fara rost! Mai bine taci...ca sa nu simti durerea venita din dorinta de a fi tacut. Tacerea iti intredeschide drumul spre o alta exprimare... Spatiul dintre degetele mainilor a fost creat doar pentru a putea fi umplut de o alta mana...Pentru ca mi-ai zambit ziua mea poate deveni mai buna... “De fiecare data cand ii zambesti cuiva, faci o dovada a iubirii tale pentru acea persoana, ii oferi un dar,un lucru frumos.”
Mi se intampla uneori sa vreau sa spun ceva, si in loc sa fac asta, pur si simplu zambesc sau imi ascund privirea. Oamenii ma indeamna sa spun ce gandesc..insa ce rost are sa spun o prostie cand pot zambi delicat?

It’s all about love...cuvintele insotite de ponderabilitatea trairii lor...