N-am stiut.........

Dar stiu ca intr-o zii
Cand Eu nu voi mai fii
Doar Sufletul meu numai El
Va mai stii,ce n-am stiut..........

Imbratisari....

99galleries.com | Send this Image



Imbratisarea este sanatoasa. Ajuta sistemul imunitar, vindeca depresia, reduce stress-ul si aduce somnul. Iti da putere, te intinereste si nu are efecte secundare neplacute. Imbratisarea nu este altceva decat un medicament miraculos. Imbratisarea este absolut sanatoasa . Este organica, este dulce, fara ingredienti artificiali, nepoluanta, neostila mediului inconjurator si 100% hranitoare. Imbratisarea este cadoul ideal. Minunata in orice ocazie, amuzanta atunci cand o oferi, dar si cand o primesti, arata ca nu esti indiferent si este pe deplin returnabila. Imbratisarea este prectic un lucru perfect. Nu necesita baterii, nu se uzeaza, este ferita de inflatie, nu presupune rate lunare, nu poate fi furata si nu se impoziteaza. Imbratisarea este o resursa prea putin folosita, cu puteri magice. Cand ne deschidem inimile si bratele, ii incurajam si pe altii sa faca la fel.
Gandeste-te la oamenii din viata ta. Exista cuvinte pe care doresti sa le rostesti? Ai imbratisari pe care vrei sa le oferi? Astepti si speri ca altcineva sa faca primul pas? Te rog, nu mai astepta!
Fii Tu Primul!!!

SPERANTA

99galleries.com | Send this Image

Intr-o zi ne-am jucat la carti IUBIREA....Am impartit egal cartile si jocul a inceput.Am

aruncat pe masa o CLIPA .Dar tu mi-ai aruncat o ZI.Si am pierdut o carte...Scot din carti

AMINTIREA...dar tu pui repede UITAREA...si am mai pierdut o carte...Pun jos o carte INTREBAREA...dar

tu imi arunci TACEREA...si n-ai castigat o carte...Pun asul TE IUBESC....dar din priviri tu

imi arunci asul NU TE-AM PUTUT IUBI...Trista,tacuta ma ridic ptr ca AM PIERDUT....Eee...prostii ptr ca

mai am inca o carte SPERANTA!!!!!!...

Sinceritate....

99galleries.com | Send this Image

Cati dintre oameni vor cu adevarat sinceritatea celorlalti. Toti pretind ca o vor; putini ii fac fata.
Sinceritatea celorlalti nu este neaparat rautate; doar ca nu-ti prieste intotdeauna.
Daca toata lumea din jur ar fi sincera am suferi cu totii de depresie.
Sinceritatea este una din florile rare ale vietii; este o sarcina teribil de grea, ce presupune maximum de responsabilitate. De aceea omul iresponsabil nu poate ajunge la sinceritate, oricat s-ar stradui...
Ne simtim bine in sinceritate; cat de mult cautam compania anumitor fiinte, frumos de sincere! Si totusi, cat de greu ne este sa fim sinceri… cu altii si chiar cu noi insine…
E greu pentru ca pot aparea momente cand, paradoxal, nu poti fi sigur de sinceritatea ta. Atunci treci prin crize de identitate, comportamentul este ciudat, sufletul – zbuciumat… Sunt momente ce fac imposibila refacerea zilnica a unui autoportret al nostru, totul fiind acoperit de o densa nebulozitate a actualului, a prezentului.

Sinceritatea, un principiu?

Vesnic, acest cuvant atat de calcat in picioare, ne suna in minte rau sau bine. Aceasta depinde de felul in care ne gaseste si de motivele pentru care suntem constransi ca sa il denaturam. Sa fii sincer in ziua de astazi este pentru cei mai multi o aberatie, adica nu se poate, sau nu trebuie. Vei fi expus sa pierzi totdeauna cand vei fi sincer, aceasta este conceptia celor mai multi despre sinceritate.

Cei mai multi nici nu stiu ce inseamna acest lucru. Am fost si suntem invatati sa nu fim si nici sa nu devenim chiar atat de sinceri ! De cele mai multe ori acest principiu este ocolit, este calcat in picioare si este denaturat.

Oare care sa fie totusi regula dupa care sa folosim acest principiu, daca il pot numi asa, SINCERITATEA ?
Ce castigi si ce pierzi atunci cand esti sincer cu tine insuti ? Poate mult, poate putin, sau nimic !
Sinceritatea capata o insemnatate mult mai importanta atunci cind vorbesti despre a fi sincer cu tine insuti. Nu-i asa, prietene ?

Adica sa fii sincer cu tine insuti este nevoia zilei de astazi. A fi sincer cu tine este un pas inainte si in sus. A fi sincer cu tine inseamna sa stii sa devii sincer cu cei de langa tine .

Ce mult se pierde atunci cand acest fel de a ne exprima este denaturat sau folosit altfel de cum trebuie. A nu fi sincer este primul pas spre a spune din ale tale, a nu fi sincer inseamna sa folosesti ceva care inlocuieste adevarul. A nu fi sincer este pentru cei de langa tine de fiecare data o crima care nu se vede dar se simte.

Poate ca si tu, cel care citesti aceste randuri ai experimentat in viata ta ce inseamna sa nu fii sincer cu tine insuti. Totusi, nu cred ca atunci cand ti-ai vizitat medicul de familie cu o problema personala ai folosit improvizatii pentru a nu fi sincer. Atunci ai fost sincer cu tine si cu el. Cu totii vrem sa fim tratati cu sinceritate de cei de langa noi. Atunci cand suntem tratati cu nesinceritate experimentam un sentiment amar.

In jurul nostru exista o lume care este tot mai invaluita in misterele neadevarului. Multi oameni spun una si gandesc alta, multi cred una si fac alta, si cei mai multi nu stiu ce inseamna sa fie sincer cu ei insisi. Eu si cu tine suntem chemati sa invatam si sa experimentam zi de zi sinceritatea. Sinceritatea in plan orizontal, in plan vertical si, de ce nu, si in sistemul interior al fiintei noastre. Sa fii sincer cu tine insuti este primul pas spre mai departe ...

Pierdem mult atunci cand nu suntem sinceri cu cei de langa noi, pierdem si atunci cand altii ne trateaza cu nesinceritate : dar pierderea cea mai mare este atunci cand nu stim si nu vrem sa fim sinceri cu noi insine.

Momente!!!

Vine un moment in viata cand realizezi:
Cine conteaza,
Cine nu a contat niciodata,
Cine nu va mai conta...
Si cine va conta intotdeauna...

Deci, nu iti face griji pentru oamenii din trecutul tau,
Exista un motiv pentru care nu au ajuns sa fie prezenti in viitorul tau...

Immortality - Nemurire

Deci asta sunt eu,Si asta e tot ce stiu
Si trebuie sa aleg sa traiesc
Pentru tot ce pot sa daruiesc
Luciu ce face puterea sa creasca !

Si o sa-ti ocrotesc visul daca pot
Simbolul credintei in cine sunt eu
Si trebuie sa urmez calea ce duce inainte
Si nu voi lasa inima sa-mi controleze mintea

Tu singur esti al meu
Sa nu spunem Adio !
Sa nu spunem Adio !
Stiu ce ar trebui sa fiu.

Nemurire,imi fac calatoria spre eternitate
Pastrez memoria ta si a mea inauntru
Implineste-ti destinul e acolo,impreuna cu copilul
Framantarea mea nu se va sfarsii

Credinta mea e in vant
Rege al inimilor Joker salbatic
Dar noi nu spunem Adio
Nu spunem Adio!


Ii voi face pe toti sa-si aminteasca de mine
Pentru ca am gasit visul ce trebuie implinit
Fiecare particica din mine
E patrunsa din gandul asta.

Tu singur esti al meu
Imi pare rau n-am un rol,sa ma joc cu dragostea
D-ami inima inapoi imi voi gasi drumul
O voi face sa-mi dea asta

Nemurire acolo este o viziune
Si un foc in mine
Pastrez memoria ta si a mea inauntru
Sa nu spunem Adio !

Sa nu spunem Adio !
Cu toata iubirea mea pentru tine
Ce altceva am putea face ?
Sa nu spunem Adio!!!!

Vorbe ?

Se zice ca timpul trece ... timpul nu trece niciodata ... noi trecem prin timp
Daca am avea curajul sa lasam lucrurile sa se dezvaluie incet, daca am avea puterea sa pastram clipa de mister, daca am avea nebunia sa ne urmam iluziile fara sa avem nevoie de certiudini, daca am sti sa lasam o persoana sa apara incet, daca am privi mai mult inainte de a califica ceva sau pe cineva drept alb sau negru, daca nu am fi adesea “brutali” in dorinta de a afla sentimentele celor de langa noi, daca am da dovada de mai multa emaptie, daca am avea mai multa rabdare i-am cunoaste mai bine pe cei de langa noi si am privi lumea altfel … dar pentru toate astea, am avea nevoie, poate, de mai mult timp , de o viata eterna si nu de o clipa ratacita in univers. Si, totusi, cum ar fi ?
Dragostea NU trece peste orice… nu oricand si nu in orice imprejurari… dar ajuta!
Opreste-te o clipa din tot ce te retine si numai o secunda gandeste-te la mine..asa as zice si as vrea sa fie . Daca suferi o deceptie, totul se prabuseste peste tine, totul e distrus. Dar depinde numai de tine ca sa mergi mai departe. Nimeni nu iti va oferi mana sa ca sa te ajute sa te ridici, ci doar iti va spune ca ai nevoie de una.
Inainte de a lua o decizie, gandeste-te daca iti face bine si in ce masura, apoi gandeste-te cat rau vei face cuiva luand-o.
Intotdeauna sa iti faci programul dupa cum ai orele de somn.

Sa...

Sa mangaiem cu privirea o figura care trece si care trezeste armonie Sa intalnim o privire si sa simtim ca in noi se naste ceva Sa intalnim doi ochi si sa simtim ca ei vorbesc cu ai nostri Sa privim luna si sa simtim unica persoana indragostita a universului Sa visam cu ochii deschisi si sa intelegem Sa intalnim o mana care se increde in a noastra Sa intalnim o mana care ne face sa simtim placerea acelei intalniri Sa ne trezim si sa simtim ca cineva respira alaturi de noi Sa ne incredintam unui foc care ne arde asteptarile Sa dam foc asteptarilor noastre Sa intrebam ploaia cum ia nastere....

Indiferenta...

Multa vreme am crezut ca ar trebui sa ma tem de oameni care iti vor raul, de prieteni care pot trada, de sentimente care pot provoca durere, de gesturi tandre care pot parea ridicole… Nu eram pregatita sa pricep ca indiferenta poate fi mult mai traumatizanta si demoralizanta decat toate acestea. “Sa nu-ţi fie teama de dusmanul tau; cel mai rau lucru pe care ţi-l poate face este să te ucida. Să nu te temi nici de prietenul tau; cel mai rau lucru pe care ţi-l poate face este să te tradeze. Teme-te insa de indiferenta. Caci prin tacerea ei, prin consimtamantul ei tacit, te ucide şi te tradează în acelaşi timp” (N. Mihalkov).

Limite.....

Pana unde suntem dispusi sa mergem? Care sunt limitele noastre atunci cand vrem sa obtinem (cu orice pret) ceea ce ne dorim? Exista o limita admisa de ego, sau himera satisfactiei finale este atat de mare, incat suntem dispusi sa mergem oricat de departe, fara ca macar sa constientizam acest lucru? In mod normal as crede ca limita este cea impusa de fapt si de drept de societate, cu precadere de cei din jurul nostru, excluzand legile, care au in mare parte un fond necrotic, si sunt concepute tocmai pentru ca se stie ca vor fi incalcate de mai mult de 25% din populatie. Dar daca tinem cont ca suntem oameni si ca prin firea noastra ne revoltam si tindem sa nu ne conformam nici macar regulilor pe care noi ni le impunem din punct de vedere moral, ar trebui sa pretind ca nu exista limite. Si totusi...exista un punct in care toti ne oprim, fara sa admitem ca nu exista nici un argument lizibil pentru care decidem sa nu mai continuam. Daca ar fi sa o iau sistematic, lucrurile sunt simple. Eu sunt in punctul x si vreau sa ajung in punctul y. In mod vadit eu imi doresc sa ajung la destinatie cat mai repede cu putinta, dar imi iau in calcul si ce trebuie sa fac pe parcurs, pentru ca oricat de simplu pare, stiu ce resurse am si mai stiu din start cate cai accesibile mie sunt de la x la y. Deci am ales rutele cele mai usoare (raportand eficienta lor si la timpul in care le parcurg) si astfel am aflat si pasii pe care trebuie sa ii fac pana in punctul final. Acum stiu de unde plec, stiu ce posibilitati am (le iau pe rand,pentru ca in cazul in care sunt oprita pe drum, trebuie sa ma intorc sau sa o iau pe ocolite). Luand in considerare toate aspectele, stiu inainte sa plec la drum timpul mediu in care ar trebui sa obtin ceea ce mi-am propus. Apare totusi hazardul si sa nu uitam de liberul arbitru. Risc sa aleg ruta gresit, chiar daca initial am stabilit cele mai bune cai pentru a reusi. Si chiar daca matematic vorbind, se intampla sa aleg calea cea mai eficienta, apare hazardul care imi poate narui calculele initiale. Sa nu uitam ca eu stiu unde vreau sa ajung dar nu pot sa imi garantez ca nu exista totusi un factor care m-ar putea intoarce din drum. Poate chiar drumul insusi. Si iata ca incep sa-mi elucidez propriul mister. Deci ai toata ecuatia, ai drumul, ai harta catre destinatie si totusi, pe parcurs incepi sa realizezi ca nu mai vrei sa ajungi unde ti-ai propus. De ce? Poate ca in drumul tau ceva te opreste, si nu fortat de imprejurari, fortat poate chiar de propria fiinta. Poti sa realizezi ca de fapt tu ai gasit pe drum ceva mult mai bun decat ceea ce stiai, sau vroiai sa crezi , ca se afla in acel punct y. Este magnific ce ti se intampla, dar...ce te opreste sa-ti continui drumul? Pana la urma daca la destinatie nu se afla ceea ce te facea fericit, poti oricand sa te mai intorci inapoi si sa te multumesti cu descoperirea facuta initial. Unii nu au curajul sa mearga mai departe, altii nu au curajul sa ramana unde sunt, cert este ca avem curajul sa afirmam ca decizia pe care am luat-o nu este cea mai potrivita (oricare ar fi ea, evident). Oare de ce? Pentru ca intotdeauna realizam ca nu este suficient. Pentru ca vrem mai mult. Pentru ca suntem atat de avizi dupa necunoscut, suntem atat de ahtiati de ceea ce nu avem inca, incat decidem ca ce avem nu este tot ce putem detine. Este minunat. Atat timp cat nu ne plangem de ce este , si continuam sa ne dorim mai mult, existam cu un rost. Dar unde este limita? Si ma refer strict la modul in care ajungem unde ne dorim, nu la destinatie. Limita este pana la urma acolo unde te opresti. Si o vezi cand stii ca nu poti sau nu vrei sa mergi mai departe. Limita este exact ce ai facut pana in acel moment, si ce nu esti dispus sa faci de acolo inainte. Si cat timp stai pe loc, stii ca de fapt te limitezi. Continua sa mergi si vei putea sa afirmi cu siguranta ca nu ai limite.

In cautarea unor raspunsuri.....

Oamenii se intalnesc, se cunosc,apoi se despart, se despart pentru ca au facut imprudenta de a se cunoaste, se despart, dar nu se uita.” St.Augustin.Doinas Stiti cum e atunci cand vrei cu adevarat sa gasesti raspunsuri si ai impesia ca e imposibil sa le gasesti? De obicei cautam raspunsuri cu privire la relatiile interumane, pentru ca astea ne cam dau batai de cap. Si ajungi sa te intrebi : de ce? de cand? cum? ce? care?... si tot asa….aaaa, si mai e aia care ne place tututor: “de ce tocmai mie?” Dupa ca mi-am mancat creierul, unghiile si sufletul incercand sa inteleg de ce oamenii se schimba peste noapte…am ajuns sa consider situatia ca fiind de-a dreptul hilara, patetica, penibila. Pai ce motive sa ai sa-ti strigi sus si tare supararea cand omul din fata ta n-a omorat, n-a furat, n-a mintit, doar ca a avut curajul sa te intrebe intr-un moment dificil “tu esti sincer?”.Cred ca am fost tare neclara in introducerea asta. Oamenilor nu le place sa le spui ca nu sunt asa cum si-ar dori ei sa fie…ne cream fiecare in imaginatia noastra o imagine impecabila, cei mai puternici dintre noi ne strigam sus si tare perfectiunea, in timp ce ceilalti asista la un spectacol la care la un moment dat sufleur-ul va ramane fara argumente. Si cand ramai fara argumente inchipuite devii nevinovat de gura care pana nu demult si-a strigat ambitia. Eu nu cataloghez oamenii !!! Pentru ca stiu ca uneori viata imi va pune aceleasi situatii in fata si va trebui sa ma descurc…va trebui la randul meu sa fiu rea, sa fiu exagerat de sensibila(cred ca sunt deja, dar ma tratez), sa fiu inflexibila, poate si nedreapta, razbunatoare, infatuata sau mai stiu eu cum…asa ca desi uneori nu-mi pot stapani furia si ma cuprind regretele ca i-am intalnit pe unii sau pe altii, sunt constienta ca atunci cand se va putea le voi da ocazia sa fie langa mine si sa se convinga ca s-au inselat.

CRED...

In visul de la miezul noptii, care imi deschide o lume fara limite
In picatura de ploaie ce mi se sparge in palma
In pasarea ce se inalta fara a se intreba pana unde,
In lacrima ce se naste ,atat de amara,
In zambetul rasarit din nu se stie ce putere fara seaman a unui suflet ce parea frant,
Intr-un cuvant , o soapta,
In cantecul izvorului si mugetul tunetului
In frunza ce cade, cu un ultim dans funebru ,
In vantul ce are parfum de zapada,
In primul fulg,
In prima raza de soare,
Cred in viata
Iar dimineata ma trezesc zambind,
Pentru ca ard de nerabdare sa mai traiesc o zi!
Chiar asa maine, oare, ce va fi?

Lectii de viata

PRIETENII sunt bijuterii rare, te fac sa zambesti si te incurajeaza. Sunt gata sa te asculte atunci cand ai nevoie, te sustin si isi deschid in fata ta inima. Arata prietenilor tai cat de mult ii iubesti.

Una din fericirile prieteniei este de a sti cui sa ii impartasesti un secret. » (Alessandro Manzoni)

Da oamenilor mai mult decat se asteapta si fa-o cu gust!
Atunci cand spui « TE IUBESC ! « spune-o serios…
Atunci cand spui » imi pare rau », Priveste-l pe celalalt in ochi.
Nu iti bate joc de visele celorlalti. Poti sa suferi dar este singura modalitate de a trai viata.
Daca cineva iti pune o intrebare la care nu doresti sa ii raspunzi, zambeste si intreaba-l: « De ce vrei sa stii?
Aminteste-ti ca cea mai mare dragoste si cele mai mari succese pot avea riscuri majore.
Cand pierzi, nu pierde si lectia.
Aminteste-ti respectul fata de tine insusi , respectul celorlalti,responsabilitatea actiunilor tale.
Nu ii judeca pe ceilalti dupa reprosurile lor.
Nu permite ca o mica divergenta sa strice o mare prietenie.
Zambeste atunci cand raspunzi la telefon. Cel ce te va suna va simti asta in vocea ta.
Aminteste-ti ca,sa nu obtii ce iti doresti si cand iti doresti, este din cand in cand o mare sansa.

DESPRE IUBIRE

Toata lumea scrie despre iubire. Despre iubiri mari, despre iubiri mici, posibile sau imposibile. Orice scriere se invarte in jurul acestui cuvant… “iubirea”… De ce se reduce totul la aceasta? De ce ne agatam de iubire ca iedera de ziduri? De ce se agata iedera de ziduri?

Cred ca mai degraba iubirea se agata de noi… pentru ca, prin asociere, iubirea are acea frumusete a plantei; primavara e vesela ca o iubire noua, se maturizeaza urcand si imbracand zidul cu grija, il imbratiseaza si ii ofera acea frumusete deosebita… incepe sa se transforme la un momentdat, trece de la verdele acela crud la un rosu de exceptie. Fiecare faza prin care trece este absolut fantastica! Cum sa se transforme o frunza verde intr-una rosie? Cum poate o iubire de inceput, vesela, nebuna, lipsita de griji si plina de vise sa se transforme intr-una matura, puternica, de nezdruncinat? Simplu. In acelasi mod… adica in timp.

Insa iedera isi pierde frunzele la fiecare sfarsit de toamna, dupa ce a ajuns la apogeul frumusetii ei. Tot prin asociere, asa se sfarsesc cele mai multe dintre iubiri. Brusc. Trist. Si cineva plange, asa cum plang zidurile dupa imbratisarea iederei. Nu ati vazut oare ziduri triste? Cladiri parasite parca in uitare? Eu vad mereu…

Si mai vad iubiri ce se aprind, iubiri mari, iubiri nebune, iubiri care apoi se sting, sau iubiri care se sting inainte de a se aprinde… e posibil?

Cred ca fiecare noua iubire este cea mai mare iubire, sau poate fi. Fiecare iubire ne ridica din golul in care ne-am ascuns, si ne da forta de a spera din nou.

Iubim de cand ne-am nascut cu forta acelei plante; ne ridicam mereu cu o vointa de fier, ne lasam imbratisati de iubirea cuiva si iubim pana la epuizare. Se intampla sa vina toamna si iubirea sa se stinga, insa noi ne vom ridica din nou in primavara iubirii ce va fi, ce ne va trage de maneca precum o educatoare agitata, dispusa sa ne puna la colt daca nu vrem sa ascultam…

Ma intreba cineva mai demult de cate ori poate iubi un om, ma intreba acest lucru intr-un moment de dezamagire, intr-un moment in care nu credea ca va mai putea iubi la fel… si cred ca e o intrebare foarte buna, o intrebare care poate primi o varietate de raspunsuri, depinde de cel care raspunde…

Un om poate iubi o data, de doua ori, de trei ori, de o infinitate de ori, de fiecare data mai frumos, mai intens si de fiecare data diferit. Nu am comparat niciodata o iubire cu o alta. Fiecare are ceva-ul ei, fiecare a fost deosebita la momentul ei si a ramas ca o fotografie veche ascunsa undeva in amintire. Cu toate astea exista o iubire speciala, aceea care va ramane pentru totdeauna. La finalul acelui sir lung de iubiri ne vom trezi prinsi in iubirea ultima, iubirea perfecta, iubirea asteptata si dorita. Si ce rost isi au aceste iubiri care ne ridica si ne darama? Ce rost isi au fericirile scurte si lacrimile varsate? Ce rost isi are fiecare speranta ce nu ne lasa dormim?… Experienta. Ne pregatim sa iubim pentru totdeauna, ne pregatim pentru ceea ce inseamna “perfect”, “superb”, “sortit”. Fiecare din noi invatam in fiecare zi, invatam din experienta noastra, invatam de la cei din jur, traim o viata si altele , ale celor pe care ii iubim si ii avem aproape. Si invatam sa iubim…

Concluzia?… Nicio concluzie, nu azi, nu despre iubire… pentru ca iubirea nu se concluzioneaza, se traieste pur si simplu!

It’s all about love...

Te-ai intrebat vreodata ce doare cel mai mult? Doare mai mult sa spui ceva si sa iti doresti sa nu o fi facut-o sau sa realizezi ca ai fi putut spune ceva care sa schimbe o situatie, un om, cursul unei relatii si totusi ai tacut? Adesea am spus ca rostul cuvintelor este de prisos...lumea aceasta este plina de biblioteci cu randuri de cuvinte inghesuite toate la un loc, unele avand ca scop, parca, numai dorinta autorului de a umple o pagina. Cuvintele neinsotite de o stare de spirit corespunzatoare sunt lipsite de inteles...si atunci decat sa le rostesti mai bine ti-ai dori sa taci...insa...

...cand cuvantului i se alatura un zambet... cand o imbratisare, cand o sarutare continua o soapta parca se intredeschide un alt spatiu in care lipsa cuvintelor provoaca o durere mocnita. Rostirea omului trebuie insotita de un cod al bucuriei, un cod al realitatii sau macar un cod al tacerii.

Un cod al bucuriei, pentru ca orice lucru spus trebuie insotit de o stare de spirit corespunzatoare. Imi doresc sa fiu cunoscuta intotdeauna ca o fata care poate zambi in orice situatie, care poate transmite o stare de bine celor din jur, care poate inveseli ziua cuiva, chiar daca pe a ei nu si-o poate inveseli. Imi doresc ca orice cuvant spus, sa fie bun. Poate este o naivitate, insa chiar cred ca omul este capabil sa exprime lucruri extrem de sensibile in cuvinte simple, nu in fraze cu morfologii complicate care dau nastere interpretarilor eronate. Si daca langa un DA este un zambet, langa un TE IUBESC o roseata timida in obraji...langa un E BAIAT! tatal plange de bucurie ...nici un alt cuvant nu isi mai are rostul.

Un cod al realitatii pentru ca nimic nu doare mai mult decat descoperirea faptului ca tot ce a fost spus, nu a fost decat o nascocire politicoasa. Cuvintele simple spun lucrurilor pe nume. Am apreciat intotdeauna oamenii care mi-au spus direct ceea ce cred atunci cand le-am cerut un sfat, cu riscul de a ma intrista sau dezamagi. I-am apreciat pentru ca langa un „ nu sunt de acord cu tine” a fost intotdeauna si o strangere de mana, o imbratisare pentru a-mi spune „ oricum eu sunt langa tine, stai linistita”.

Un cod al tacerii...(zambesc cand spun asta). Lucian Blaga spunea :” m-am oprit langa tine / cand tacerea ta mi-a spus nu ma atinge!...si langa minunea ce-a mai simpla / am stat cum se cuvine.” Decat sa spui ceva doar pentru a umple un spatiu gol, mai bine taci! Si asa e lumea asta plina de vorbe fara rost! Mai bine taci...ca sa nu simti durerea venita din dorinta de a fi tacut. Tacerea iti intredeschide drumul spre o alta exprimare... Spatiul dintre degetele mainilor a fost creat doar pentru a putea fi umplut de o alta mana...Pentru ca mi-ai zambit ziua mea poate deveni mai buna... “De fiecare data cand ii zambesti cuiva, faci o dovada a iubirii tale pentru acea persoana, ii oferi un dar,un lucru frumos.”
Mi se intampla uneori sa vreau sa spun ceva, si in loc sa fac asta, pur si simplu zambesc sau imi ascund privirea. Oamenii ma indeamna sa spun ce gandesc..insa ce rost are sa spun o prostie cand pot zambi delicat?

It’s all about love...cuvintele insotite de ponderabilitatea trairii lor...

Fericirea...

Fericirea e un lucru mic...e un cer senin...are chipul tau...este sa sti ca esti iubit...fericirea se invata...

Are o unitate de masura fericirea ta? In ce anume consta aceasta fericire?

Esti genul de persoana care este fericita pentru ca traieste si are o viata usoara? Sau iti masori fericirea in lucruri materiale? Se poate ca daca ai si bani sa fii fericit. Sa nu uitam totusi ca am zis “si” . Fericirea nu inseamna bani si confort. La sfarsitul vietii ramanem cu amintiri si atat, nimic mai mult. Aceste amintiri pot fi oferite si de vile, masini, afaceri dar mai mult de suflet.

Ma gandesc la clipele fericite si imi vin in minte doar sentimente, nimic palpabil.

Uneori confundam fericirea cu linistea. A fi linistit nu este acelasi lucru cu a fi fericit. Degeaba ai langa tine o persoana, este totul in regula, tine la tine, nu-ti lipseste nimic dar totusi nu esti fericit. Esti bine si in acelasi timp nu esti. Sa fie asta o solutie? Sa facem compromisuri sau sa luptam pentru ce ne face fericiti?

Spunem ca suntem fericiti dar cand o rostim simtim un gol in suflet.Te-ai intrebat de ce?

Ce inseamna fericirea adevarata. Poate intr-un fel sunt norocosi pentru ca se vor multumi cu putin, cu o fericire a lor, una diferita de a mea si cine stie probabil si de a ta.

Asadar, ce inseamna fericirea pentru tine? In ce se “masoara”?

Daca miine ar fi ultima zi din viata ta....

Cum ar fi daca maine m-as trezi, m-as uit in oglinda si as realiza brusc ca viata mea se termina? Ca e ultima mea zi. Ce as simti oare? Ce as vrea sa fac? Ce-i drept e foarte greu sa incerci astfel de experimente daca nu le traiesti cu adevarat.

Regrete, iubire,sentimente, probabil ca mii de lucruri as dori sa le fac si sa le zic dar as stii ca e prea tarziu si poate totul doar ar rani inutil.

Este destul de imposibil sa traim zilnic ca in ultima. De ce? visele, iubirea, gandurile au nevoie de timp pentru a fi traite cu intensitate.

Dar hai sa fim optimisti.

Timpul...

Inca o zi....
Uite asa trece timpul...privesti pe geam si vezi cum ti se scurge viata..cum totul trece pe langa tine de parca ai fi o naluca......de parca ai fi o frunza in bataia vantului...
Privesti spre cerul innorat si visezi ca il vei atinge si ca vei indeparta norii intunecati pt ca razele soarelui sa patrunda in lumea ta...
Nimic nu are sens in jurul tau si totusi speri..speri ca intr-o zi ti se va deschide un nou drum....un drum care sa aduca acel ceva deosebit care lipseste din viata ta.
Crezi ca nu ai nimic altceva de facut si de aceea visezi zi si noapte...iar daca ai..nici nu mai intelegi rostul ..... insa e posibil sa te trezesti intr-o dimineata si sa realizezi ca ai pierdut bucuriile vietii pentru ca ai stat asa meditand.....si tot ce e frumos a trecut pe langa tine ....
Uneori te gandesti poate ca ar fi bine sa cobori un pic din acea lume....sau macar sa mai intorci ochii spre viata..... chiar daca valurile vietii te izbesc din plin cand si cand...... Ai vrea sa incerci sa faci ceva....dar nu stii cum......
Ai putea sa privesti spre ceilalti... sa vezi ca prin ei poti avea zile mai senine....ca cei dragi iti dau puterea de a merge mai departe si de a trece peste pragurile vietii...
Apoi, sa incerci sa te privesti pe tine insuti....sa inchizi ochii si sa privesti dincolo de acea oglinda in care te admiri......sa patrunzi inauntrul tau ...si poate asa sa intelegi ca este nevoie ca ceva sa fie altfel... stii doar ca inca nu e tarziu ca viata ta sa prinda culoare...
Fuga e mai dureroasa decat crezi...cel mai bine e sa ramai si sa lupti, cu tine bineinteles; unde vrei sa mergi?...
Fuga este o solutie de moment. Nu ai cum lasa in urma tot. Chiar tot. Tot ce este în mintea ta o vei lua cu tine...
Printre ganduri galagioase ne impletim sperante...totul este o lupta continua..lupta de a supravietui...
Dar daca nu ai lupta pentru ceva pentru ce ai trai...
Uneori am vrea ca gandurile sa taca...si linistea sa se astearna...

Puterea de a Ierta

Să ierţi nu înseamnă să uiţi.

Să ierţi înseamnă să-ţi reaminteşti…

…că nimeni nu e perfect.
…că fiecare din noi se împiedică, chiar când ne dorim mai mult să stăm drept.
…că fiecare spunem lucruri, pe care ne-am fi dorit să nu le rostim niciodată.

Toţi uităm câteodată că a iubi e mai important decât a avea dreptate.

A ierta înseamnă să-ţi aminteşti cu adevărat…

…că omul e mult mai mult decât propriile greşeli,
…că adesea suntem mult mai buni şi mai înţelegători,
…că acceptând defectele altora, învătăm să le acceptăm şi pe ale noastre.
…că şansele sunt destul de mari ca în curând să avem nevoie noi înşine de iertare,
…că viaţa ne rezervă uneori împrejurări cărora cu greu le facem faţă.

A ierta înseamnă să ţii minte că ai în inima ta
puterea de a o lua de la capăt, iarăşi şi iarăşi…

Aşa că încearcă să ierţi, iarăşi şi iarăşi…

Puterea gandului.......

Intre ceea ce gandesti,ceea ce simti si ceea ce se intampla este intotdeauna o legatura....Ceea ce simtim este oglinda perfecta a devenirii noastre.....De multe ori, un lucru perceput in subconstientul nostru si dorit cu mintea ,cu gandul.....vom observa cu timpul cum acele gandurii,pe care ni le doream in subconstient ,devin realitatea din prezent ,...desi nu ne dam seama pe moment,sunt realizarile pe care involuntar ni le doream in viitor....
Avand in minte imaginea a ceea ce iti doresti ,devi ceea ce gandesti,ceea ce vrei sa faci,dar si atragi lucrurile la care te gandesti cel mai mult.....Astfel atragi lucruri asemanatoare gandurilor pe care le rumegi permanent in minte,indiferent daca aceste gandurii,lucrurii sunt constiente sau inconstiente...

Tot ceea ce trebuie sa faci ,este sa deschizi ochii si sa faci ceea ce trebuie ....Nu poti avea un univers ,fara a intra in el cu mintea....in imaginatia ta sta totul ,cu ea vei realiza ca este puterea de previziune a ceea ce va urma in viata ta ....Ai grija... ce iti doresti.?.....

SPERANTA!!!

"Intr-o zi ne-am jucat la carti IUBIRE....Am

impartit egal cartile si jocul a inceput.Am 

aruncat pe masa o CLIPA .Dar tu mi-ai aruncat o 

ZI.Si am pierdut o carte...Scot din carti 

AMINTIREA...dar tu pui repede UITAREA...si am mai 

pierdut o carte...Pui jos o carte INTREBAREA...dar 

tu imi arunci TACEREA...si n-ai castigat o 

carte...Pun asul TE IUBESC....dar din priviri tu 

imi arunci asul NU TE-AM PUTUT 

IUBI...Trista,tacuta ma ridic ptr ca AM 

PIERDUT....Eee...prostii ptr ca mai am inca o 

carte SPERANTA!!!!!!... "

RENUNTAM LA NOI ...DIN PREA MULTA DRAGOSTE

........avem momente in viata ...cand ne dorim o sansa....incercam...luptam ...cautam si speram ca vom reusi...nu ne lasam doborati...nu ne lasam...batuti in fata unei usi inchise....o mica speranta de o avem ...este averea noastra ..cu ea mergem mai departe ...azi poate ca a durut ...maine poate va trece...si tot asa increderea ca vei reusi ..si vei avea curajul de a avea ceea ce iti doresti ...intr-o buna zi...iti da puterea de a te ridica si a merge mai departe.....
........este drept de multe ori ...ne lasam pe noi ptr a nu supara si necaji pe cei dragii noua ...cei carora le datoram totul in viata ...dar sa nu uitam niciodata ...ca viata este a noastra ..avem macar dreptul de a hotara ce sa facem in viata ...intotdeauna exista o scapare ...o solutie ,de a reusi si a impaca cele doua situatii...si a le duce pe drumul cel bun ...asta daca ne dorim cu adevarat ...daca iti doresti ceva cu adevarat ...vei reusi....indiferent de sacrifici ...de urmari..poate ca asa cum se spune ...''dupa ploaie vine soare''......
......... nu vom sti niciodata ...daca a fost bine s-au nu ...daca nu am avut curajul de a risca .....nu vom sti daca acela a fost drumul... de a afla raspunsul intrebarilor noastre....dorintelor noastre...un semn ...o chemare...un vis...o dorinta ..toate le-ai pus intr-un loc anume ...pe care doar de vei dori cu adevarat il vei gasi....ramane totusi acea speranta care inca mai straluceste in sufletul nostru...nu se va stinge .....o vom pastra pana o va simti cineva ....care va lupta ptr ea ...sa straluceasca precum o stea in viata cuiva ...ce ii va da ce isi doreste ...acel lucru ce nu se poate cumpara vreodata ....doar dragostea adevarata ...ce doar in suflet o purtam ....si de multe ori....o dam ...fara sa vrem...caci inima nu gandeste...ea doar iubeste

Ratiuni de viata

Lumea in care traim promoveaza ipocrizia, falsitatea, frica de responsabilitati, fuga de iubire de sinceritate, fuga de maturitate si atunci cand chiar si cei mai buni ii cad victime, cand oamenii sau omul in care crezi mai presus de orice alege sa fuga in loc sa gasesca raspunsuri pentru ce i se intampla, pentru tot ce e frumos si il ia prin surprindere, pentru tot ce Dumnezeu ii aduce in dar, cand dincolo de cuvintele spuse, nu mai ramane nici un fapt care trebuie facut, nici o motivatie, iti dai seama ca singura salvare ramane sa traiesti in lumea interioara pe care ti-ai creat-o mereu o lume buna, o lume sincera. Atunci cand cineva te descopera cu tot ce ai de daruit, dar nu poate accepta si cand fuga pare cea mai buna solutie realizezi ca aceasta lume nu numai ca nu s-a maturizat, nu numai ca nu progreseaza, realizezi ca universul se prabuseste incetul cu incetul, ca a rani fara motiv este cea mai bun stil de viata, iar lasitatea este ridicata la rang de arta. Iar peste toate acestea cand cel care face aceste gesturieste omul care ti-a luat sufletul, sperantele si inima, te intrebi daca in lumea in care traim a fi OM mai inseamna ceva, iar a iubi este doar un verb in DEX. Daca nu ii putem iubi pe cei care ne iubesc neconditionat, atunci indiferent pe cine iubim nu meritam o viata mai buna.

FUGA DE RESPONSABILITATE

Cand iubesti, cel mai important lucru nu e reprocitatea cum s-ar putea crede, dragostea nu este un targ daca dam trebuie sa primim ci faptul ca ceea ce daruiesti trebuie apreciat si respectat. Cand iubesti si celalalt fuge pentru ca esti absolut minunat, unic chiar , i-ai castigat increderea, dar se teme ca nu ii va fi bine (cine mai intelege logica si prefera sa fuga, sa alega superficialitatea, relatiile pasagere, iti dai seama ca lumea in care traiesti nu merita inca un scrificiu, inca o inima franta, nu merita sufltele bune, iar cea mai buna cale de a teproteja este in lumea ta - cu cartile preferate, muzica lui JON BON JOVI sau Goo Goo Dols si o izolare imediata de oamenii pe care ii iubesti si isi fac rau singuri, pentru ca altfel vei deveni complice la tot raul pe care si-l fac singuri. Nu iti ramane decat sa te rogi ca intr-o zi Dumnezeu le va da intelepciunea sa nu se mai iroseasca.

Da-mi albul iubirii

Plimbandu-ma prin parc , printre atatea frunze vestede , am zarit un suflet ranit cu aripile frante , cu cicatrici adanci si urme de talpa. Era un suflet plapand , pierdut si ranit. L-am ridicat incet , l-am privit un timp , apoi l-am apropiat de buze si l-am sarutat. Aveam acum in palme un suflet aproape inghetat , cu aripile frante si cicatrici adanci. Nu stiam ce sa fac , vroiam sa il asez la loc si sa plec mai departe , nu era sufletul meu , nu era problema mea , nu aveam nevoie de o complicatie in plus. Ma uitam la el cum se incalzea in palmele mele , am inceput sa plang si lacrimile mele fierbinti udau sufletul din palmele mele , acel suflet cu cicatrici adanci si urme de talpa. Am privit cu uimire ,cum urmele talpilor dispareau spalate de lacrimile mele si atunci am aflat in mine raspunsul. L-am sarutat din nou si l-am asezat alaturi de sufletul meu , l-am incalzit cu dragoste si cu dezmierdari. L-am spalat cu lacrimi si i-am vindecat ranile sarutandu-i-le , l-am pastrat inauntrul meu incercand sa il ascund de durere. Nu a fost deloc usor , au fost momente in care sufletul acela chinuit , aproape renunta la viata , au fost momente in care eu aproape renuntam la lupta. Dar zilele au trecut , lunile au trecut si sufletul acela ranit , cu cicatrici adanci , a inceput sa se vindece. Acum privesc un suflet cu aripi noi , cu cicatrici m-ai putine si fara urme de talpa , a venit vremea in care sufletul gasit isi va lua zborul , punandu-si la incercare aripile noi. Imi deschid acum palmele , iar el se va inalta , timid spre ceruri albastre , purtat de noi adieri. Il privesc cum planeaza lin , cum se indeparteaza tot mai mult de vechiul adapost. Iubesc sufletul acela atat de mult incat il pot lasa sa zboare , e poate prima data cand iubesc cu adevarat , simt durerea , simt regretul , dar nu ii reprosez plecarea , ma uit la el cum pleaca si stiu ca nu va uita niciodata palmele mele , lacrimile mele! Te iubesc atat de mult incat te pot lasa sa zbori liber , fara sa vreau sa te inchid in colivia de aur a unei relatii. As fi vrut sa ramai sa-mi vezi lacrimile , palmele goale si sufletul singur , dar nu-ti fie teama , nu am nici aripile frante , nici cicatrici adanci , nici urme de talpi. Te-am iubit si am sa te iubesc toata viata mea , m-am regasit in zborul tau , in fiecare bataie de aripa , te voi regasi in fiecare lacrima , ne vom regasi in fiecare vis. Nu va trebui sa te ating ca sa te pot simti , nu trebuie sa fii in fata mea pentru a te privi! Tu esti in aer , in razele soarelui . in lumina lunii... dar vei fi mereu in sangele meu , in fiecare respiratie , in fiecare bataie a inimii mele.

O clipa

O clipa, atat dureaza sa se darame un castel,

O clipa, atat dureaza sa se faca farame tot,

O clipa, atat dureaza sa ranesti pe cineva,

De ce bucuria dureaza tot o clipa?

De ce nu incercam sa facem clipa cat o viata?

De ce renuntam sa luptam?

De ce nu ne bucuram de clipele frumoase?

Oare uitam?

Vine un moment in viata cand realizezi:

Cine conteaza, 

Cine nu a contat niciodata,

Cine nu va mai conta... 

Si cine va conta intotdeauna...                                                                                                                             

MOMENTE

"Sunt momente cand ne simtim coplesiti de tot ce se intampla in jurul nostru,

Sunt momente cand se pare ca tot sa sfarsit, 

Sunt momente cand nu mai vedem "luminita" de la capatul tunelui,

Sunt momente cand suntem prea sensibili, 

Sunt momente cand suntem prea obositi, 

Sunt momente cand ni se pare ca suntem depasiti de situatie, 

Sunt momente cand nu ne mai dorim nimic, 

Sunt momente cand am uitat sa zambim, 

NU TREBUIE sa fim doborati,

TREBUIE SA NE RIDICAM si sa trecem peste momentele grele,

VA DORESC TUTUROR DOAR MOMENTE FRUMOASE"                                                                    

Povestea creionului - Paulo Coelho

Copilul isi privea bunicul scriind o scrisoare. La un moment dat, intreba:
- Scrii o poveste care ni s-a intamplat noua? Sau poate e o poveste despre mine?
Bunicul se opri din scris, zambi si-i spuse nepotului:
- E adevarat, scriu despre tine. Dar mai important decat cuvintele este creionul cu care scriu. Mi-ar placea sa fii ca el, cand vei fi mare.Copilul privi creionul intrigat, fiindca nu vazuse nimic special la el.
- Dar e la fel ca toate creioanele pe care le-am vazut in viata mea!
- Totul depinde de felul cum privesti lucrurile. Exista cinci calitati la creion, pe care daca reusim sa le mentinem, vei fi totdeauna un om care traieste in buna pace cu lumea. Prima calitate: poti sa faci lucruri mari, dar sa nu uiti niciodata ca exista o Mana care ne conduce pasii. Pe aceasta mana o numim Dumnezeu si El ne conduce totdeauna conform dorintei Lui. A doua calitate: din cand in cand trebuie sa ma opresc din scris si sa folosesc ascutitoarea. Asta inseamna un pic de suferinta pentru creion, dar pana la urma va fi mai ascutit. Deci, sa stii sa suporti unele dureri, pentru ca ele te vor face mai bun. A treia calitate: creionul ne da voie sa folosim guma pentru a sterge ce era gresit. Trebuie sa intelegi ca a corecta un lucru nu inseamna neaparat ceva rau, ceea ce este neaparat este faptul ca ne mentinem pe drumul drept. A patra calitate: la creion nu este important lemnul sau forma lui exterioara, ci mina de grafit din interior. Tot asa, ingrijeste-te de ce se intampla inlauntrul tau. Si, in sfarsit, a cincea calitate a creionului: lasa totdeauna o urma. Tot asa, sa stii ca tot ce faci in viata va lasa urme, astfel ca trebuie sa incerci sa fii constient de fiecare fapta a ta.

Iubeste-ti viata

Cand iti vine sa plangi

Adu-ti aminte de clipele in care zambeai

Cand simti ca viata nu are nici-un rost

Gandeste-te la cei ce mai au o zi de trait 

Cand simti ca vrei sa mori

Gandeste-te ca altii ar da orice sa traieasca                                                                                                          

http://www.youtube.com/watch?v=2uDfciTu5r0           

Era o data un baiat nascut cu o grava maladie.O maladie pentru care nu exista un leac.Avea 17 ani, dar putea muri in orice moment. Traia in casa lui ,sub asistenta permanenta a mamei sale... Obosit de stat in casa, a decis sa iasa macar o data.Ceruse permisiunea mamei sale. Ea a acceptat. Mergand prin cartierul sau,se uita pe la magazine.
Trecand pe langa un magazin de muzica, privi prin vitrina si observa prezenta unei tinere fete, de varsta lui. A fost dragoste la prima vedere.Deschise usa si intra, privind la nimic altceva decat la fata. Apropiindu-se incet, sosi la tejgheaua unde era fata. Ea il privi si ii spuse surazand: ,,Pot sa te ajut?''In timpul acesta el gandea ca acela era cel mai frumos zambet pe care l-a vazut in viata sa. Simtea impulsul de a o saruta. Balbaindu-se ii spuse; ,, Da... ,hmmmmm...........ummmmmm.Mi-ar placea sa cumpar un CD. Fara sa se gandeasca, prinde primul CD pe care il vede si ii da banii. ,,Vrei sa ti-l impachetez?" - intreaba fata zambind din nou. El ii raspunse ca da.Incetisor, ea merse in magazie si se intoarse cu pachetul si i-l da baiatului. El il ia si iese din magazin ... Se intoarse acasa si din acea zi, mergea la acel magazin in fiecare zi sa cumpere un CD.Fata il impacheta mereu, iar el se intorcea acasa si il baga in sertar. El era prea timid pentru a o invita in oras si de cate ori incerca, nu reusea niciodata. Mama lui a aflat de aceasta situatie si il incuraja sa incerce...Asadar in ziua urmatoare el isi luase curaj si se duse la magazin. Ca in toate celelalte zile isi cumpara un CD si ca intotdeauana ea il impacheta. El a luat CD -ul si in momentul in care fata era distrata, a pus repede o foaie cu numarul lui de telefon pe tejghea, apoi a iesit in fuga din magazin. .........."Dringggggggg''........Mama lui raspunde la telefon. ,,Alo?????'' Era fata ce intreba de fiul ei. Mama indurerata a inceput sa planga in timp ce zicea: ,,Nu stii?!?!?!?....a murit ieri" A fost o tacere indelungata intrerupta de plansul mamei.Mai tarziu mama lui a intrat in camera fiului pentru a si-l aminti.Decise de a incepe sa se uite prin lucrurile lui.Deschise sertarul si cu mare suprindere gasise un munte se CD-uri impachetate .Nu era nici macar unul deschis.A cuprins-o curiozitatea, vazand atatea si nu putu rezista: a luat un CD si s-a asezat pe pat,uitandu-se, Cand un bilet iese din pachetul din plastic...
Mama l-a luat pentru a-l citi; scria: ,,Esti frumos!!! Ai vrea sa iesi cu mine?? Te iubesc ............Sofia."
Mama emotionata deschise si alte CD uri si gasise si alte bilete; pe toate scria acelasi lucru.

Mie dor de tine

99galleries.com | Send this Image

Mie dor sa vad chipul tau,

Mie dor de zambetul tau,

Mie dor sa-mi imi alini supararea,

Mie dor sa fiu langa tine, sa nu simt durerea,

Mie dor sa imi stergi lacrima,

Mie dor sa-ti simt mana,

Mie dor de buzele tale,

Mie dor de mangaierile tale,

Mie dor sa ma strangi in brate,

Mie dor de toate...